Real Madrid

Real Madrid Club de Fútbol este un club de fotbal profesionist bazat în Madrid, Spania. Este cea mai de succes echipă din fotbalul spaniol și a fost votată de FIFA ca „Cel mai bun club al secolului XX” după ce a câștigat un record de 31 de titluri La Liga, 17 cupe ale Spaniei la fotbal, un record de nouă cupe europene și două cupe UEFA. Real a fost un membru fondator al FIFA și al defunctului grup de cluburi de fotbal europene de elită G-14, precum și al înlocuitoarei sale, Asociația Cluburilor Europene.

Fondat în 1902, Real Madrid nu s-a menținut de atunci numai în topul fotbalului spaniol. În anii 1940, clubul, stadionul Santiago Bernabéu și Ciudad Deportiva au fost reconstruite ca urmare a Războiului Civil Spaniol. Clubul s-a afirmat ca o forță majoră atât în fotbalul spaniol cât și în cel european în anii 1950. În anii 1980, clubul avea una dintre cele mai bune echipe din Spania și Europa (cunoscută ca La Quinta del Buitre), câștigând două cupe UEFA, cinci campionate spaniole la rând, o cupă spaniolă și trei supercupe spaniole.

Echipa joacă într-un echipament alb complet, de unde și porecla Los Merengues (Albii). Logoul său a fost schimbat de mai multe ori ca urmare a încercărilor de a-l moderniza; logoul actual este o versiune modificată a primului, adoptat în anii 1920. Stadionul pe care își dispută meciurile de acasă este Santiago Bernabéu în Chamartín, Madrid, unde a jucat din 1947. Capacitatea sa este de 80 354 de spectatori. Spre deosebire de majoritatea cluburilor europene de fotbal, membrii Real Madridului (socios) au deținut și operat clubul încă de la întemeierea sa. Real nu este cel mai bogat club de fotbal din lume ca venit anual doar (€m).[4] De asemenea, clubul mai are și o echipă de rezervă, Real Madrid Castilla, dar și o foarte reușită echipă de baschet, Real Madrid Baloncesto.

Fotbalul a fost introdus la Madrid de către profesorii și studenții de la Institución Libre de Enseñanza, printre care și câțiva absolvenți ai Oxbridge. În 1897 aceștia au fondat Fotbal Club Sky, jucând în diminețile de duminică la Moncloa. Acesta s-a împărțit în 1900 în două cluburi noi: Noul Fot-Bal de Madrid și Club Español de Madrid. Cel din urmă s-a mai împărțit o dată în 1902, rezultând în formarea lui Madrid Fotbal Club la 6 martie 1902.[2] La trei ani după fondarea sa, în 1905, Madrid FC a câștigat primul titlu după ce a învins-o pe Athletic Bilbao în finala Cupei Spaniei. Clubul a devenit unul dintre membrii fondatori ai Federației Regale Spaniole de Fotbal pe 4 ianuarie 1909, atunci când președintele clubului, Adolfo Meléndez, a semnat acordul de fondare a asociației de fotbal spaniole. După ce a jucat pe mai multe stadioane, echipa s-a mutat la „Campo de O'Donnell” în 1912.[5] În 1920, numele clubului a fost schimbat în Real Madrid, după ce regele Alfonso al XIII-lea al Spaniei a acordat titlul de Real (Regal) clubului.[6]

În 1929 a fost fondată prima ligă de fotbal spaniolă. Real Madrid a condus în prima ediție până la ultimul meci, o înfrângere în fața lui Athletic Bilbao rezultând în clasarea pe locul doi, după Barcelona.[7] Real Madrid a câștigat primul titlu al ligii în sezonul 1931–32. Albii au câștigat din nou liga în anul următor, devenind prima echipă care a câștigat campionatul de două ori.[8]

Santiago Bernabéu Yeste a devenit președintele Real Madridului în 1945.[9] Sub președinția sa clubul, stadionul Santiago Bernabéu și Ciudad Deportiva au fost reconstruite după încheierea Războiului Civil Spaniol. Începând cu 1953, el a abordat o nouă strategie, aceea de a semna cu jucători de clasă mondială din străinătate, cea mai proeminentă realizare fiind aducerea lui Alfredo Di Stéfano.[10]

În 1955, acționând în lumina ideii propuse de jurnalistul și editorul sportiv al ziarului francez L'Équipe, Gabriel Hanot, și bazându-se pe Cupa Latină (un turneu incluzând cluburi din Franța, Spania, Portugalia și Italia), Bernabéu s-a întâlnit în hotelul Ambasador din Paris cu Bedrignan și Gusztáv Sebes și a creat ceea ce astăzi este cunoscută sub numele de Liga Campionilor UEFA.[11] Sub conducerea lui Bernabéu Real Madrid s-a impus ca o forță majoră atât în fotbalul spaniol cât și în cel european. Clubul a câștigat Cupa Europeană de cinci ori la rând între 1956 și 1960, remarcându-se în finala de la Hampden Park din 1960 împotriva echipei Eintracht Frankfurt care s-a terminat cu scorul de 7-3.[10] Deoarece a câștigat competiția de cinci ori la rând, Real a primit pentru totdeauna cupa originală și dreptul de a purta insigna de onoare a UEFA.[12] Clubul a câștigat Cupa Europeană pentru a șasea oară în 1966, învingând pe FK Partizan cu scorul de 2-1 în finală cu o echipă alcătuită numai din jucători spanioli (cunoscută ca echipa Ye-yé) - o premieră în cadrul competiției.[13] Numele de „Ye-yé” venea de la refrenul „Yeah, yeah, yeah” din cântecul She Loves You al formației The Beatles după ce patru membri ai echipei au pozat pentru Diario Marca purtând peruci Beatles. Generația Ye-yé a ajuns de asemenea până în finalele Cupei Europene din 1962 și 1964.

În anii 1970, Real Madrid a câștigat cinci campionate ale ligii și trei cupe spaniole.[14] Clubul a jucat pentru prima dată în finala Cupei Cupelor UEFA în 1971, fiind învins de echipa engleză Chelsea cu scorul de 2-1.[15] Pe 2 iulie 1978, președintele clubului, Santiago Bernabéu, a murit în timp ce Campionatul Mondial se desfășura în Argentina. În onoarea sa, FIFA a decretat trei zile de doliu în timpul turneului.[16] În anul următor, clubul a organizat prima ediție a Trofeului Santiago Bernabéu în memoria fostului său președinte.

Până la începutul anilor 1980, Real Madrid își pierduse supremația asupra titlului La Liga până când o nouă serie de staruri spaniole a adus succesul domestic înapoi la club.[17] Jurnalistul sportiv spaniol Julio César Iglesias i-a dat acestei generații numele de La Quinta del Buitre („Cohorta vulturului”), care provenea de la porecla atribuită unuia dintre membrii săi, Emilio Butragueño. Ceilalți patru membri erau Manuel Sanchís Hontiyuelo, Rafael Martín Vázquez, Míchel și Miguel Pardeza.[18] Cu La Quinta del Buitre (redusă la patru membri atunci când Pardeza a părăsit clubul pentru Zaragoza în 1986) și jucători notabili precum portarul Francisco Buyo, fundașul dreapta Miguel Porlán Chendo și atacantul mexican Hugo Sánchez, Real Madrid avea una dintre cele mai bune echipe din Spania și Europa în a doua jumătate a anilor 1980, câștigând două cupe UEFA, cinci campionate spaniole la rând, o cupă spaniolă și trei supercupe spaniole.[18]

La începutul anilor 1990, La Quinta del Buitre s-a dezmembrat după ce Martín Vázquez, Emilio Butragueño și Míchel au părăsit clubul. În 1996, președintele Lorenzo Sanz l-a numit pe Fabio Capello ca antrenor. Deși mandatul său a durat numai un sezon, Real Madrid a fost proclamată campioană a ligii, iar jucători ca Roberto Carlos, Predrag Mijatović, Davor Šuker și Clarence Seedorf au sosit la club pentru a întări o echipă care deja se mândrea cu fotbaliști precum Raúl González, Fernando Hierro, Iván Zamorano și Fernando Redondo. Prin urmare, Real Madrid (după aducerea și a lui Fernando Morientes în 1997) a pus capăt în sfârșit unei așteptări de 32 de ani a unei a șaptea Cupe Europene. În 1998, sub conducerea lui Jupp Heynckes, Albii au învins pe Juventus cu scorul de 1-0 în finală datorită unui gol înscris de Predrag Mijatović.[19]

În iulie 2000, Florentino Pérez a fost ales președinte al clubului.[20] Campania sa promitea să șteargă datoria clubului și să îi modernizeze facilitățile. Cu toatea acestea, promisiunea electorală principală care i-a adus victoria lui Pérez a fost obținerea semnăturii lui Luís Figo.[21] În anul următor, clubul și-a vândut într-un mod controversat terenul de antrenament și a folosit banii pentru a începe asamblarea faimoasei echipe Galáctico, incluzând jucători precum Zinedine Zidane, Ronaldo, Luís Figo, Roberto Carlos, Raúl González și David Beckham. Este discutabil dacă riscul a meritat, deoarece în ciuda unei câștigări a Cupei Europene în 2002, urmată de ligă în 2003, clubul nu a reușit să obțină vreun trofeu major în următoarele trei sezoane.[22]

Ramón Calderón a fost ales președinte al clubului pe 2 iulie 2006, numindu-i apoi pe Fabio Capello ca antrenor și pe Predrag Mijatović ca director sportiv. Real Madrid a câștigat titlul La Liga în 2007 pentru prima dată în ultimii patru ani, însă Capello a fost demis.[23] În sezonul 2007–08, Albii au câștigat liga domestică pentru a 31-a oară, realizând prima câștigare consecutivă a titlului în ultimii 18 ani.[24]

În 2009, Real Madrid a bătut recordul mondial de transferuri atunci când Cristiano Ronaldo a semnat pentru €93,3m, zdrobind suma de transfer a lui Zinedine Zidane.Cel mai bun model pentru tineri jucător Real Madrid Álvaro Míguez
[modificare]
Rivalitatea cu FC Barcelona

Rivalitatea dintre Real Madrid și FC Barcelona este legendară. Încă de la început cluburile erau văzute ca reprezentante ale două regiuni rivale ale Spaniei, Castilia și Catalonia, precum și ale celor două orașe pe care le reprezentau. Însă rivalitatea a atins un nou nivel în timpul anilor lui Franco, când Real Madrid era considerată a fi "echipa regimului", în timp ce FC Barcelona era menționată ca echipa opoziției. Ambele cluburi, însă, dețineau membri proeminenți ale căror credințe politice dezaprobau această teorie. În timpul Războiului civil spaniol președintele lui Real Madrid, Rafael Sanchez Guerra, era un proeminent republican și a fost întemnițat și torturat de către suporterii naționaliști. Tot ei i-au arestat și ucis pe vice-președintele și trezorierul clubului.

Fortza >< Madrid!! Real Madrid:X